Capitalismul presupune existenţa unui capital în formă privată, cu cât mai mare, cu atât mai bine, capital, de regulă, investit în tehnologii producătoare de mărfuri vandabile pe orice piaţă, producător de profit pentru purtătorul de capital, acelaşi care este şi plătitor de impozit pentru bugetul statului capitalist.

Nu este de conceput capitalism fără profit, tot aşa cum este de neconceput capitalism fără nivel de trai cel puţin decent al populaţiei. Nivelul de trai trebuie să se afle neapărat deasupra limitei de sărăcie stabilită prin norme de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Capitalismul mai presupune o relaţie specială între capital şi forţa de muncă. Capitalismul oferă locuri de muncă după ce mai întâi le creează prin investiţii. Pe lângă realizarea scopului practic al existenţei, hrana, munca oferă omului realizarea unui confort fizic şi psihic, capabil să-i imprime o activitate socială solidă, pentru a face faţă competiţiilor de tot felul.

A treia dimensiune a capitalismului presupune competiţia, competiţia în cadrul unei pieţe libere, în care se înfruntă managementul cu tehnologiile cele mai moderne. Capitalismul nu poate accepta o dezvoltare egală a membrilor societăţii, pentru că nici în faţa lui Dumnezeu oamenii nu sunt egali, altminteri nu s-ar fi inventat iadul şi raiul.

A patra dimensiune a capitalismul o constituie măsura în care ştiinţa este aservită competiţiei. Aici este cheia supravieţuirii capitalismului modern.

A cincea dimensiune a capitalismului este aceea că el, dacă funcţionează corect, conform legilor sale, este creator de democraţie, libertate a individului, stabilizator al echilibrelor naturale şi sociale.

Aşa este gândit capitalismul de cei mai optimişti creatori şi susţinători ai lui.

Reflectez asupra celor cinci dimensiuni ale capitalismului şi mă întreb: spre ce capitalism se îndreaptă România ? Deputat Marian Ghiveciu Şedinţa Camerei Deputaţilor din 2 noiembrie 2011