Încordările prin care trece ţara de mai multă vreme ar fi trebuit de mult rezolvate în spaţiul puterii dacă ar fi existat un minimum de voinţă politică.
Lipsa voinţei politice a actualului Guvern se manifestă şi la întocmirea Proiectului Legii bugetului de stat pe 2012.
Guvernul României a declarat recent că ţara noastră se află în 2011 pe graficul unei creşteri economice între 1,5% şi 2%, aceasta fiind cea mai mare creştere din ultimii doi ani.
De asemenea, a declarat că avansul PIB-ului, în 2011, de 4,4% în trimestrul al treilea a fost determinat de creşterea din agricultură.
Cu toate acestea, Guvernul prevede în proiectul de buget pentru anul 2012 sume mai mari alocate ministerelor mediului, transporturilor, apărării şi sănătăţii şi sume mai mici, comparativ cu anul 2011, pentru agricultură, educaţie, justiţie, cultură, turism şi dezvoltare regională.
Astfel, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va avea în 2012 un buget mai mic cu aproape un miliard de lei, respectiv de 14,9 miliarde de lei faţă de peste 15,9 miliarde lei în 2011.
La Capitolul "Bunuri şi Servicii" este estimat în bugetul agriculturii o sumă de 153,4 milioane lei, mai mult ca în 2011, faţă de subvenţii, care vor fi în 2012 mai mici cu 9,46%, la 1,807 miliarde lei, din care acţiuni de ecologizare 5,8 milioane lei.
Subvenţiile pentru producătorii agricoli vor fi de 1,802 miliarde lei, faţă de 1,99 miliarde lei în 2011.
Consider că pentru agricultură, repartizarea bugetului pentru 2012 s-a efectuat prin "metode imperfecte". Încă o dată se demonstrează că legile sunt făcute pentru "căţei" şi nu pentru "dulăi".
O să transmit permanent, indiferent de guvernare, semnalul că "numai agricultura şi turismul" poate salva economia României.
Şi totuşi câteva întrebări mă obsedează: de ce nu se vrea în România o dezvoltare economică?; de ce nu se elaborează strategii şi planuri serioase la emiterea bugetului de stat?; de ce nu se doreşte ca în 2012 agricultura să producă creşteri economice?
Dacă nu se va realiza relansarea agriculturii, dacă nu se va relansa consumul intern, ministrul de finanţe nu va putea alcătui decât bugete râncede.
Deputat Marian Ghiveciu
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 noiembrie 2011
România a fost şi va rămâne o ţară preponderent agrară. Iată câteva din argumentele care pot veni să sprijine cele afirmate de mine: abia după cel de-al Doilea Război Mondial ponderea populaţiei agricole în total populaţie ocupată în economie devine mai mică decât cea a altor categorii ocupaţionale. Populaţia rurală a fost majoritară în cea mai mare parte a istoriei României şi doar după anul 1985 a fost devansată de populaţia urbană. Revoluţia industrială a pătruns târziu în România, iar încercările de industrializare din perioada comunistă s-au dovedit a fi un eşec, prin politicile promovate mai ales în ultima perioadă de existenţă a comunismului.
Agricultura a fost şi continuă să fie ocupaţia de bază pentru români, cu toate că nici în această activitate nu au fost obţinute performanţe deosebite în trecut, indiferent de regimul politic şi sistemul economic promovat, chiar dacă pentru o perioadă am fost cunoscuţi ca "grânar al Europei".
Agricultura este aparent ramura cea mai abordabilă şi uşor de redresat, dar în esenţă este cea mai dificilă şi greu de evaluat, din cauza multitudinii de factori implicaţi în procesul de producţie.
Ca urmare a neglijării agriculturii în ultimii ani, oferta de produse agricole şi alimentare indigene a devenit o problemă gravă, care ar trebui să preocupe toţi factorii de decizie.
Agricultura nu trebuie privită ca acea ramură care salvează economia României şi prin care implicit se vor dezvolta şi celelalte ramuri.
Agricultura, în general, nu poate fi ramura prin care o naţiune se poate dezvolta, în exclusivitate, datorită caracteristicilor proprii, iar agricultura României, în special, nu poate avea forţa de relansare economică din cauza stării de sărăcie, de decapitalizare şi dezorganizare.
Agricultura trebuie menţinută la un nivel de competitivitate ridicat, pentru că are un rol strategic legat de alimentaţia umană şi asigurarea unei securităţi alimentare.
Suntem în Uniunea Europeană şi ar trebui să învăţăm cum se face agricultură performantă.
Deputat Marian Ghiveciu
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 noiembrie 2011
|
Înţeleg că suntem în perioada de criză, înţeleg că unele sectoare din economie trebuie restructurate şi aduse pe calea cea bună, dar nu înţeleg de ce Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la iniţierea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, nu a consultat părţile implicate în activitatea de îmbunătăţiri funciare, şi anume: reprezentanţii Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), producătorii agricoli, beneficiarii activităţilor de îmbunătăţiri funciare, asociaţiile profesionale ale specialiştilor în domeniu, mediul academic şi sindicate pentru a cunoaşte adevăratele aspecte din domeniu.
Actul normativ sus menţionat reglementează reducerea personalului din domeniu de la 5.100 la 1.500 salariaţi. Întreb autoritatea care răspunde de domeniul îmbunătăţirilor funciare cum pot 1.500 de salariaţi să asigure exploatarea, întreţinerea şi funcţionarea a peste 3.500 staţii de pompare pentru irigaţii şi desecare, 2.270 km de diguri la Dunăre şi pe râurile interioare, 114 baraje şi a 184 cantoane de apărare, 3.086.000 suprafaţă desecată şi a 834.000 ha suprafaţă apărată împotriva inundaţiilor, 1.500.000 ha suprafaţă de utilitate publică amenajată pentru irigaţii şi 2.224.469 ha suprafaţă amenajată cu lucrări de combatere a eroziunii solului.
Consider că aplicarea noilor prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 va avea un puternic impact negativ, prin:
- afectarea siguranţei alimentare datorată secetei sau a excesului de umiditate;
- afectarea siguranţei naţionale prin ruperea digurilor, a barajelor, a alunecărilor de teren şi inundaţiilor;
- apariţia conflictelor internaţionale din imposibilitatea respectării acordurilor încheiate cu ţările pentru zonele de frontieră;
- pierderea fondurilor europene din proiecte transfrontaliere în derulare.
În afară de cele prezentate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 va avea un impact negativ asupra mediului, asupra salariaţilor (social).
În sfârşit, autoritatea care a emis ordonanţa sus menţionată nu a respectat prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale referitoare la stabilirea cadrului de informare şi consultare a salariaţilor (Directiva 2002/14/CE), Legea nr.467/2006, Legea nr. 67/2006, Codul muncii, Legea dialogului social, contractele colective de muncă în vigoare).
Pentru a elimina aspectele negative semnalate, actuala coaliţie aflată la guvernare trebuie să participe efectiv, în Parlament, la îndreptarea erorilor din actul normativ, altfel, vor fi părtaşe la dezastrul din sectorul de îmbunătăţiri funciare.
Deputat Marian GHiveciu
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 noiembrie 2011
Capitalismul presupune existenţa unui capital în formă privată, cu cât mai mare, cu atât mai bine, capital, de regulă, investit în tehnologii producătoare de mărfuri vandabile pe orice piaţă, producător de profit pentru purtătorul de capital, acelaşi care este şi plătitor de impozit pentru bugetul statului capitalist.
Nu este de conceput capitalism fără profit, tot aşa cum este de neconceput capitalism fără nivel de trai cel puţin decent al populaţiei. Nivelul de trai trebuie să se afle neapărat deasupra limitei de sărăcie stabilită prin norme de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
Capitalismul mai presupune o relaţie specială între capital şi forţa de muncă. Capitalismul oferă locuri de muncă după ce mai întâi le creează prin investiţii. Pe lângă realizarea scopului practic al existenţei, hrana, munca oferă omului realizarea unui confort fizic şi psihic, capabil să-i imprime o activitate socială solidă, pentru a face faţă competiţiilor de tot felul.
A treia dimensiune a capitalismului presupune competiţia, competiţia în cadrul unei pieţe libere, în care se înfruntă managementul cu tehnologiile cele mai moderne. Capitalismul nu poate accepta o dezvoltare egală a membrilor societăţii, pentru că nici în faţa lui Dumnezeu oamenii nu sunt egali, altminteri nu s-ar fi inventat iadul şi raiul.
A patra dimensiune a capitalismul o constituie măsura în care ştiinţa este aservită competiţiei. Aici este cheia supravieţuirii capitalismului modern.
A cincea dimensiune a capitalismului este aceea că el, dacă funcţionează corect, conform legilor sale, este creator de democraţie, libertate a individului, stabilizator al echilibrelor naturale şi sociale.
Aşa este gândit capitalismul de cei mai optimişti creatori şi susţinători ai lui.
Reflectez asupra celor cinci dimensiuni ale capitalismului şi mă întreb: spre ce capitalism se îndreaptă România ?
Deputat Marian Ghiveciu
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 2 noiembrie 2011
|
| 
| 