Ţărănimea a constituit tot timpul în această tranziţie nişte cifre satisfăcătoare, menite să fie agitate şi amorţite cu promisiuni numai în preajma campaniilor electorale, asemănător bilelor din caseta pronosport în timpul tragerii premiilor. Sunt încă 10% din potenţialii proprietari de pământ care nu şi-au primit proprietăţile, dar au primit promisiuni "deşarte" că vor primi despăgubiri.

Ţinând cont de sensibilitatea ţărănimii române faţă de această problemă, rezultă limpede că puterea actuală este departe de a rezolva problema, în primul rând morală.

Cu cât înaintăm mai repede în criză, cu atât mai mult avem senzaţia că ne apropiem de apocalipsă.

Nu ştiu dacă pronosticurile analiştilor politici şi economici vor fi confirmate, însă ştiu cu precizie că evoluţia economiei româneşti - dacă va continua tot aşa - va însemna un adevărat sfârşit în România noastră. PIB-ul scade mereu, numărul şomerilor creşte şi consumul se reduce drastic. Astfel de performanţe sunt greu de găsit în multe ţări din Europa. Sute de oameni suferă de foame în fiecare comună a ţării, în fiecare oraş. S-a înmulţit alarmant numărul celor care caută prin gunoaie o coajă de pâine, reeditând situaţia înregistrată în cei doi ani de cumplită secetă după al Doilea Război Mondial.

Doi foşti miniştri din actuala coaliţie au declanşat un adevărat scandal pe tema subvenţiei acordate agricultorilor, prin reducerea plăţilor directe complementare de la 73 euro/ha la 32 de euro, ignorând, de altfel, ceea ce a aprobat Bruxelles-ul.