Ca buzoian, îmi doresc ca judeţul din care provin să ajungă printre cele mai performante în agricultură şi turism, domenii în care avem un potenţial enorm. Ca membru al Comisiei de agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, încerc să-mi aduc contribuţia pentru ca judeţul Buzău să devină un performer în aceste domenii.
AGRICULTURA
Consider că prioritatea numărul unu în agricultură o reprezintă reabilitarea şi modernizarea sistemului de irigaţii, fără de care nu se mai poate face o agricultură performantă. În calitatea de membru al Comisiei parlamentare de anchetă privind sistemele de irigaţii, urmăresc îndeaproape ceea ce se întâmplă în zona care mi-a fost arondată, şi anume Buzău-Siret-Argeş. Este revoltător că din 2004 încoace suprafaţa irigată a ţării a scăzut de la 1.300.000 ha la 300.000 ha, deşi fondurile pentru irigaţii s-au tot suplimentat. Împreună cu colegii din comisia de anchetă vom căuta să găsim vinovaţii şi să demarăm procedurile necesare pentru reabilitarea sistemelor de irigaţii existente şi pentru dezvoltarea altora noi, atât de necesare.
Consider că investiţia în reabilitarea şi echiparea sistemelor de irigaţii în suprafaţă de circa.1,7 milioane de ha, în termen de 5 ani, în condiţiile schimbărilor climatice, trebuie inclusă pe primul loc în programele strategice ale agriculturii şi dezvoltării rurale româneşti, fie că sunt finanţate de resurse interne sau externe. Noile sisteme de irigaţii, de dimensiuni mai reduse comparativ cu cele realizate în anii 1980, trebuie proiectate într-o altă concepţie, să folosească apa din resurse interioare (râuri interioare, acumulări locale, apă subterană), prin aducţiune, pe cât posibil gravitaţională, cu consum de energie mai redus şi preţuri accesibile micilor fermieri. Trebuie să fie clar pentru toată lumea: agricultura românească nu mai poate supravieţui fără irigaţii!
TURISMUL
O altă prioritate pentru mine este dezvoltarea turismului. Avem foarte multe atracţii turistice şi, cu toate acestea, infrastructura şi performanţele în domeniu sunt mediocre. Toate ramurile turismului românesc (balnear, rural, istoric, cultural, montan, de litoral) au fost neglijate în ultimii 20 de ani, în condiţiile în care în alte ţări turismul joacă un rol crucial în economie. Nu ne mai permitem să ignorăm turismul!
a) Turismul balnear
Este necesară o intervenţie urgentă a statului prin investiţii directe şi parteneriate cu administraţiile publice şi investitorii privaţi. În acelaşi timp, trebuie verificată respectarea contractelor de privatizare şi, după caz, anularea de urgenţă a unor contracte care au dus a distrugerea bazelor turistice sau chiar naţionalizarea unor obiective.
În ceea ce priveşte turismul balnear, propun câteva măsuri de reabilitare şi dezvoltare:
- atragerea investitorilor străini specializaţi în acest domeniu;
- atragerea investitorilor privaţi autohtoni susţinându-i prin consultanţă gratuită, promovarea investiţiei precum şi studii gratuite de evaluare a potenţialului balnear al zonei în care doresc să investească;
- crearea unei baze de date a unor circuite turistice balneare şi promovarea la nivel naţional şi internaţional a investiţiilor de toate dimensiunile ale turismului balnear;
- introducerea turismului balnear în circuitele internaţionale de cazare, agrement şi tratament pentru vârsta a treia.
b) Turismul rural
În ceea ce priveşte turismul rural, propun ca direcţii de dezvoltare a acestuia următoarele:
- dezvoltarea unor centre zonale pentru instruirea investitorilor în turismul rural;
- introducerea unor criterii clare care să vizeze specificul zonei pentru acordarea licenţelor în turismul rural;
- obligarea investitorului de a respecta condiţiile cu specific local.
Având în vedere atât specificul economic, cât şi dimensiunea redusă a investiţiilor în turismul rural, este necesar un program stabil de susţinere financiară şi promovare a investiţiilor în acest tip de turism.
c) Turismul istoric şi cultural
Foarte puţin valorificat la noi, turismul istoric şi cultural se adresează multor categorii de vârstă, dar are, în special, un scop formator pentru generaţia tânără. În acelaşi timp este o mină de aur pentru administraţiile locale ale multor localităţi.
Consider turismul istoric şi cultural ca o obligaţie naţională şi cred că este rolul nostru să readucem obiective şi monumente ale istoriei cu care ar trebui să ne mândrim la nivelul de obiectiv de interes pentru circuitele turistice.
Ca direcţii de dezvoltare propun:
- parteneriate cu administraţiile locale pentru programe de promovare a unor obiective culturale;
- promovarea şi colaborarea cu instituţii sau întreprinzători din domeniul cultural;
- intensificarea demersurilor pe lângă UNESCO pentru introducerea mai multor obiective din România în patrimoniul lor;
- introducerea unor zone ale României în circuitele şi evenimentele europene.
d) Turismul de litoral
În ultimii ani, turismul de litoral a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă datorită serviciilor de proastă calitate, precum şi a preţurilor practicate de agenţii de turism, oferta fiind net depăşită de ţările învecinate. În acelaşi timp, s-a neglijat complet coordonarea dezvoltării staţiunilor româneşti, multe dintre acestea degenerând într-un adevărat haos în perioada de vârf de sezon, permiţându-se apariţia cu prioritate a prostului gust şi a kitsch-ului. De asemenea, rolul social şi educativ al turismului de litoral a fost complet dat uitării, litoralul românesc ajungând un fief al consumului de alcool, al prostituţiei şi chiar al traficului de droguri. În aceste condiţii şi mai ales pentru că vorbim de un Program de guvernare, consider că trebuie pus accentul pe câteva principii clare de lucru:
- susţinerea turismului social prin dezvoltarea sau chiar înfiinţarea unor staţiuni economice
- instituirea unui regim special pentru localităţile cu potenţial turistic prin elaborarea unor planuri de urbanism concepute de specialişti, precum şi a unor programe de dezvoltare peisagistică pentru zonele agricole care au tendinţa de a se transforma în zone rezidenţiale sau turistice de maxim interes pe litoral;
- respectarea normativelor, a clasificărilor şi intensificarea controalelor care să asigure respectarea acestor criterii;
- creşterea calităţii serviciilor, ajungându-se până la închiderea unităţilor care nu înţeleg să angajeze şi să pregătească personal calificat;
- intervenţia statului, în condiţiile legii, în cazul obiectivelor privatizate care nu au respectat programele de investiţii menţionate în contractele de privatizare;
- însănătoşirea climatului prin constituirea unor comandamente de vară, împreună cu Poliţia Română, pentru eliminarea zonelor de promiscuitate şi de infracţionalitate de pe litoral;
- o campanie agresivă, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Poliţia Română împotriva consumului de alcool, mai ales de către tinerii sub 18 ani.
e) Turismul montan
Turismul montan a fost neglijat în ultimii ani, unităţile de cazare fiind, în mare parte, distruse sau nefolosibile. De asemenea, infrastructura de drumuri forestiere, care permite accesul în zonele de interes alpin, a fost, în mare parte, lăsată în paragină. Turismul montan reprezintă o zonă care are avantajul unui sezon de lungă durată şi se adresează mai multor categorii de vârstă.
Reabilitarea şi dezvoltarea bazei turistice montane poate avea efecte pozitive nu numai din punct de vedere financiar, dar şi al sănătăţii generale din România, exemplele unor ţări dezvoltate fiind edificatoare în acest sens. De asemenea, zona montană a fost, în trecutul apropiat, extrem de propice practicării turismului de masă sau a turismului social, fenomen care s-ar putea relua în perioada următoare.
Ca principii de dezvoltare şi reabilitare propun următoarele:
- susţinerea unui fond de dezvoltare pentru investiţii în zona montană;
- crearea unui fond de garantare a creditelor pentru dezvoltarea turismului montan;
- programe de reabilitare a accesului în zona montană în parteneriat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, consiliile judeţene şi consiliile locale;
- dezvoltarea unor obiective turistice mari, de tip pârtii de schi în zone alpine, în colaborare cu investitori privaţi, administraţii locale şi judeţene;
- sprijinirea sistemului de circuite turistice sportive de tipul trekking, rafting, schi randonee, raliu, trasee off-road etc.;
- promovarea activă, în parteneriat cu televiziunea şi radioul public, precum şi cu alte trusturi de presă a turismului montan;
- introducerea obiectivelor şi circuitelor din România în programele internaţionale de turism montan.
f) Turismul în Delta Dunării
Unică pe plan european, Delta Dunării ar trebui să reprezinte o sursă de venit pentru bugetul naţional, dar şi un mijloc puternic de promovare a imaginii turismului românesc şi chiar a României. Pentru aceasta consider necesară o coordonare a dezvoltării imobiliare şi turistice în zonă pentru a evita dezvoltarea haotică şi de prost gust care ar putea compromite zona. Propun, de asemenea, un parteneriat pentru un program de lungă durată cu Ministerul Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în vederea unei protecţii reale, concrete a zonei.
O altă măsură urgentă este verificarea tuturor investiţiilor realizate în Delta Dunării şi luarea unor măsuri rapide pentru ca tot ce s-a construit aici să respecte norme clare legate de mediu şi specificul turistic.
Turismul alături de agricultură pot scoate România din criză.
Loading ...